Inainte de a va concepe sistemul dumneavoastra de securitate, trebuie sa luati in considerare urmatoarele:

1.Evaluati din punctul de vedere a riscurilor de securitate obiectivul pe care doriti sa il protejati.

2.Determinati punctele normale de intrare in viitoarea zona protejata (usi de intrare, usi de garaj si orice usa pe care intrati in mod normal in perimetru).

3. Faceti un plan pe hartie si insemnati TOATE punctele posibile – in mod rezonabil – de patrundere si imaginati-va scenarii plauzibile de efractie..

4. Alegeti un loc ferit in care sa montati centrala antiefractie ( fie in pivinita, camari sau alt loc mai putin accesibil in mod normal).

5. Sistemul il veti putea concepe in sistem “multi-treapta”. Astfel, in cazul in care spargatorul trece printr-un mijloc de protectie , sa-l “intampine” alt echipament .

6. Incepeti prin a va proteja intrarile comune si naturale – in principal porti si/sau  usi de intrare. Pentru acestea puteti utiliza contactele magentice.

7. Totusi, nu e bine sa va incredeti intr-un singur mijloc de protectie ( pe langa faptul ca se poate defecta, el  poate fi scos din uz in mod intentionat.) Dublati contactele magnetice cu detectoare de miscare, acolo unde stiti sau va asteptati sa aveti un trafic mai mare    ( ex: holul care duce spre sufragerie sau dormitor)

8. Urmatorul nivel de securitate va trebui sa abordeze “deschiderile accesibile” cum ar fi usile si geamurile de la nivelul cel mai de jos.

9. Daca aveti zone usor de escaladat luati in considerare si zonele de la etaj, inclusiv deschiderile din acoperis ( mai ales daca locuinta este alipita de alte case vecine )

10.Un nivel bun de securitate presupune o anuntare cat mai timpurie, chiar anticipata, a tentativei de efractie. De aceea, pentru zonele de la parter puteti monta detectoare de geam spart, astfel incat sa puteti fi anuntat inca din faza in care cineva ar incerca sa patrunda prin geam.

11. Barierele cu infrarosu constituie cel mai simplu mijloc de protejare a gardurilor, curtilor si chiar a peretilor, impotriva escaladarii acestora catre deschiderile din casa.

12. Dupa ce v-ati amplasat echipamentele antiefractie, verificati inca o data daca acestea “acopera” zonele in vederea unei protectii fara puncte slabe.

Componentele principale ale unui sistem de securitate antiefractie:

Centrala antiefractie: este creierul sistemului dumneavoastra de securitate. Acest dispozitiv inteligent “citeste” permanent starea detectoarelor si contactelor conectate la el. Mai mult, centrala antiefractie poate activa diverse contacte sa urmareasca anumite stari in vederea declansarii sirenelor, aprinderii luminilor sau controlului altor echipamente din locuinta ( centrala termica, etc).

Centrala antiefractie trebuie prevazuta cu transformator de alimentare electrica a sistemului de de securitate de la reteaua publica si cu baterie de rezerva in cazul in care tensiunea electrica de alimentare este intrerupta ( accidental sau intentionat). Alegerea puterii acestui transformator sau a capacitatii acumulatorului este un alt aspect important dar nu vom intra in detalii aici.

De cele mai multe ori centralele sunt prevazute cu asa numitul comunicator, modul care permite conectarea centralei antiefractie la o linie telefonica sau la un dispozitiv de comunicare (emitator radio, comunicator gprs, comunicator IP) in vederea anuntarii la distanta a alarmelor. Neaparat acordati atentie acestui aspect.

Tastatura: Acest echipament constituie interfata intre utilizator si sistemul antiefractie. De obicei tastaturile, prevazute cu LED-uri sau afisaj cu cristale lichide, arata starea sistemului, indicand zona aflata in alarma, “istoricul” alarmelor aparute cu data si ora in cazul celor LCD, diverse eventuale conditii de defect in sistem. Totodata, tastatura permite controlul sistemul antiefractie: introducerea unui cod valid de activare /dezactivare a sistemului de alarma ( armare/dezarmare) si a programarii sistemului. De obicei la un panou de alarmare se pot cupla mai multe tastaturi ce pot fi instalate prin casa in scopul unei mai usoare utilizari ( ex: una doua tastaturi instalate la intrarea/intrarile  in casa pentru o armare/dezarmare a sistemului, atunci cand veniti/parasiti cladirea si una in dormitor sau pe holul etaj pentru armarea (activarea) sistemului atunci cand va culcati. Daca locuinta are si mansarda atunci e recomandabil sa existe una si acolo in cazul in care o persoana s-ar afla acolo in timpul armarii de tip “Stay” (cu ramanere in casa).

Un “confrate” sau utilizator carcotas va putea spune ca una e suficienta si in rest ar putea fi utilizate telecomenzi radio pentru armare sau dezarmare si va vedea aici o reducere importanta a bugetului alocat si o comoditate ridicata in exploatare. Nimic mai gresit. Daca sistemul de securitate se declanseaza noaptea utilizatorul cu telecomanda va lua telecomanda de pe noptiera si va dezarma imediat ca sa opreasca sirena apoi daca e si prea somnoros sau obosit va adormi poate imediat asa.

Utilizatorul cu tastatura, va cobora din pat si inainte de a introduce codul penttru a dezarma VA CITI de pe tastatura LCD eticheta zonei in care are loc alarma PENTRU A FI PREGATIT IN CAZUL UNEI TENTATIVE DE EFRACTIE SI PENTRU A STI DE UNDE VINE AMENINTAREA !!! VA EVITA SA SE DEPLASEZE SPRE ZONA RESPECTIVA ASTEPTAND UN ECHIPAJ DE INTERVENTIE SAU SE VA DUCE IN ACEA ZONA PREGATIT !!! AU FOST CAZURI IN CARE ASTA A FACUT DIFERENTA INTRE A MURI SAU A RAMANE IN VIATA !!!

In plus utilizatorul de telecomanda nu va mai privi niciodata tastatura sistemului de securitate si nu va lua la cunostinta de avertizarile de eroare tehnica ale acesteia atunci cand apar.

Sirene/lampa stroboscopica: Sunt echipamente periferice de alarmare care sunt utilizate in alertarea locala atunci cand sistemul intra in stare de alarma.

Contacte magnetice: Aceste echipamente sunt de diferite forme, marimi si functiuni. Ele se instaleaza la ferestre, usi si in orice obiect care poate fi mutat.

Contactele magentice sunt formate din 2 componente: magnetul care se instaleaza pe partea mobila a geamului sau usii si contactul trestie ( reed) propriuzis care se instaleaza in rama geamului sau usii.

Din punct de vedere al instalarii se pot deosebi doua tipuri de contacte: cu montaj ingropata in rama sau cu montaj aparent ( la suprafata ramei). Exista multe tipuri de contacte magnetice care difera prin distanta minima de inchidere/deschidere a contactului, calitatea si comportamentul acestuia in timp, variante constructive pretabile la situatii particulare de usi, geamuri, etc.

Detectoare de miscare: Echipamente care constau intr-un senzor de infrarosu ( in general) asupra caruia radiatia infrarosie ( caldura) este concentrata cu ajutorul unor lentile speciale montate pe detector ( asa precum lupa concentreaza razele soarelui). Detectorul sesizeaza gradientul de temperatura, diferenta de “caldura” aflata in miscare din incaperea in care este montat. In acel moment el deschide un contact aflat in supravegherea unei intrari electrice din centrala de alarmare si se genereaza alarma, asta spus intr-un mod extrem de simplu, in realitate mai exista acolo una sau de cele mai multe ori doua rezistente numite “end of line”si in functie de diverse valori ale rezistentei circuitului de alarma centrala interpreteaza diverse stari, dar asta e o alta poveste.

Asa cum va puteti usor imagina exista o mare varietate de astfel de detectori dupa tot felul de criterii pe care nu le voi aminti in acest material care are rolul de va face o idee despre domeniu si nu unul de scolarizare. Buna cunoastere a tuturor tipurilor de detectori si utilizarea celui recomandabil intr-o situatia data face diferenta intre diletanti si profesionisti.

Detectoarele de geam spart: Sunt multe tehnologii utilizate in sesizarea spargerii unui geam. Totusi, una din cele mai populare este cea care “aude” spargerea geamului, spargere care are o anumita gama de frecvente, specifice, intr-o anumita succesiune si in anumite intervale de timp, sesizate de detector.

Fenomenul acustic dintr-o incapere influenteaza covarsitor raza de detectie a unui detector, datele furnizate de catre fabricant fiind orientative, pozitiile ideale de montaj intr-o situatie concreta fiind necesare sa fie determinate cu ajutorul unor dispozitive specifice numite simulatoare de geam spart.

Astfel draperii groase, pozitia acestora, modul in care pardoseala este acoperita de covoare, existenta unor tapiserii sau a unor pereti imbracati u material textil, a unor arbusti sau plante decorative de dimensiuni mari, pot atenua mult raza de detectie a detectorilor de geam spart montati in pozitii improprii pentru spatiul respectiv.

Sa va mai spun ca marea majoritate a instalatorilor nu testeaza si nu verifica aceste aspecte si nu detin simulatoare de geam spart? Nu vreau sa va dau emotii mai mari decat e cazul… 🙂

Barierele cu infrarosu sunt in general formate din doua parti: un emitator si un receptor. Emitatorul emite un fascicul de radiatie infrarosie, modulata, receptionata de receptor. Exista si modele care incorporeaza atat emitatorul cat si receptorul intr-o singura carcasa, in capatul celalalt al zonei liniar protejate fiind montata o prisma speciala care va reflecta fascicolul infrarosu modulat trimis de emitator catre receptor. Emitatorul emite un fascicul de radiatie infrarosie, receptionata de receptor. Atunci cand “bariera” de radiatie este intrerupta de vreun intrus, receptorul, care nu mai primeste semnal, sesizeaza panoul de alarmare. Acesta declanseaza sirena de alarmare.

Evident si in acest caz modul de discriminare a alarmelor false, numarul de fascicole, etc, fac diferenta intre bariere IR ieftine si bariere IR complexe cu un grad ridicat de siguranta la detectie si de eliminare a alarmelor false.

Determinati “zonele” si “punctele de protectie”.

Probabil ca ati sesizat ca una din principalele caracteristici ale unei centrale de semnalizare efractie se refera la numarul de “zone” acceptate.

“Punctele de protectie” sau echipamentele individuale reprezinta locurile “punctuale” pe care dorim sa le protejam ( ex: usa de la intrare, geamul de la parter dinspre strada, usa de la pivnita, holul de la parter – protejat printtr-un detector de deplasare, etc).

Unul sau mai multe “puncte de protectie” pot constitui o “zona de protectie”.

De exemplu, puteti avea 3 contacte magentice la 3 geamuri ale dormitorului. Aceste “puncte individuale de protectie” pot fi grupate pe o singura “zona” – numita “geamuri dormitor”.

Fizic, acest lucru se face prin conectarea contactelor magnetice, in serie, pe acelasi circuit de protectie.

Punctele de intrare/iesire – usile de acces – se cupleaza, de obicei, singure pe un singur circuit de protectie.

La fel si detectoarele de miscare.

Practic, numarul de zone acceptate de un panou de alarmare este dat de numarul de circuite de intrare ( sesizare alarme) cu care este prevazut.

In schimb, numarul “punctelor individuale de protectie” poate fi mai mare decat numarul zonelor.

Acum, cu un asa bagaj generos de informatii puteti sa incepeti sa va proiectati propriul sistem.

Pasul 1: Alegerea sistemului antiefractie

Determinati numarul de puncte individuale si apoi grupati-le, astfel incat sa aveti eficienta maxima.

Cu cat veti avea mai putine puncte individuale pe un circuit (zona), cu atat mai precis va fi sistemul dumneavoastra in indicarea locului in alarma.

Ideal ar fi punand pe fiecare circuit cate un singur senzor sau detector. Unii vor spune ca nu va ajuta prea mult sa detectati cu precizie faptul ca cineva a intrat in dormitor prin geamul din stanga sau prin cel din dreapta. Important este ca cineva a intrat in dormitor. E adevarat partial, in cazul defectarii unuia din contactele magnetice centrala va va indica exact acel element unde are loc defectul daca ele sunt conectate la zone distincte. Dar, va ajuta sa stiti daca cineva a intrat la parter prin usa principala sau cea de la gradina, din spate.

Dupa ce v-ati determinat zonele alegeti centrala care sa aiba cel putin acelasi numar de circuite de protectie cate “zone” v-ati definit.

Este bine sa aveti, suplimentar, unul sau doua circuite de protectie fata de numarul zonelor definite.

In plus, daca centrala permite si extinderea zonelor de protectie prin cuplarea radio a unor echipamente antiefractie – cu emitator – solutia ar putea fi mai buna.

Nu se stie cand veti avea nevoie de o extindere si poate ca nu veti mai putea trage cabluri.

Alegeti un echipament bun, in general de marca. Nu va lasati “furat” de pret si NU achizitionati produse despre care nu gasiti referinte, de obicei acestea sunt niste chinezisme care vi se vand la pret de echipament de marca.

Alarmele false, atat de frecvente la echipamentele ieftine va vor da mai multa bataie de cap si va vor face sa pierdeti mai multi bani decat va inchipuiti.

Suportul tehnic este cel putin la fel de important.

Functiile de baza ( ce trebuie sa faca sistemul) ale panoului ar trebui sa fie:

• Armare/dezarmare generala – toate echipamentele. Atunci cand plecati de acasa
• Armare/dezarmare partiala – sistemul activeaza/dezactiveaza doar echipamentele dintr-o anumita zona (ex: camera, birou, etaj, etc.)
• Armare/dezarmare perimetrala – asemanatoare cu cea descrisa mai sus, functia permite armarea echipamentelor aflate doar pe perimetrul cladirii, asigurandu-ne protectia si atunci cand ne aflam in casa.
• Armarea cu izolare sau “bypass” – functie ce permite armarea sistemului chiar daca una din zone (unul din puncte sau circuitul respectiv) este in stare de defect.
• Armarea/dezarmarea cu intarziere – functie ce intarzie armarea si/sau dezarmarea sistemului pentru a permite utlizatorului sa acceseze tastatura montata chiar in zona protejata
• Generarea unor alarme de tip “panica/atac”, “urgenta medicala”, “incendiu” – prin apasarea unor taste speciale aflate pe tastaturaFunctie de producator sau tipul constructiv, pot exista si alte functii care sa faca sistemul adaptabil anumitor locuri sau anumitor conditii de montaj si functionare.

Pasul 2: Alegerea tastaturii. Este recomandabil sa aveti minimum o tastatura de acest gen. Daca doriti mai multe, puteti alege tastaturi cu LED-uri. Acestea din urma va indica zona alarmata, poate chiar si tipul alarmei dar nu va pot da atatea indicatii ca cele furnizate de tastaturile cu LCD. In schimb sunt mai ieftine. Pot fi utilizate cu succes pentru sistemele cu mai putin de 16 zone protejate, cantitatea de informatii ce trebuie afisata nefind foarte mare. Pasul 3: Conectarea la linia telefonica. Este mai mult decat recomandabil sa va conectati centrala de alarmare la linia telefonica.

Pe langa faptul ca sistemul poate fi monitorizat de la distanta sau va poate trimite mesajele de alarma pe telefonul mobil, firma instalatoare va poate in anumite situatii si diagnositca sistemul, in caz de defect, si, de asemenea, vi-l poate reprograma cu costuri mai mici.

Conectarea se face simplu, prin utilizarea unui cablu banal cu 4 fire (prietenii stiu de ce ! J ), o cupla de telefon standard RJ11 la un capat, iar la celalat cu capete libere, prinse in conectorii corespunzatori ai panoului de alarmare.

Am intalnit extrem de des sisteme de securitate montate de firme care se doresc cu renume, ai caror tehnicieni nu au inteles nici peste ani si ani de montaj de mantuiala cum se conecteaza corect un sistem de securitate la o linie telefonica, gasindu-le puse in paralel cu aparatul telefonic existent in obiectivul respectiv.

Cine are minime cunostinte de electronica o sa poata sa isi spuna ce se intampla cand un sistem conectat astfel va incerca sa transmita ceva in timp ce o persoana utilizeaza linia respectiva pentru un apel telefonic sau daca pur si simplu receptorul este pus intentionat alaturi.

In situatia in care se doreste monitorizarea sistemului de securitate la un dispecerat al unei firme specializate in activitati de paza si protectie atunci va trebui sa apelati la acestia pentru montarea unui emitator radio de date sau a unui comunicator suplimentar gprs (ca back-up doar si cu anumite precautii) sau a unui comunicator IP. Pentru aceasta va trebui obligatoriu sa ii contactati.

Pasul 4: Instalarea sirenei/sirenelor. Puteti instala sirene atat pe interior cat si pe exterior. Cele de exterior sunt mai scumpe, rezista la intemperii si chiar la acte de vandalism (cele mai multe fiind prevazute cu baterie interna de rezerva, unele chiar si cu un circuit de detectie a sabotarii cu spuma. Sirena se activeaza si la tendinte de sabotaj cand cineva taie conductorii de legatura cu panoul de alarmare sau incearca o deschidere a acesteia.)

Pasul 5: Instalarea contactelor magentice si a detectorilor.

Desi nu este o regula clara, va sugeram sa instalati contacte ingropate la usi si aparente la ramele ferestrelor ( montare simplificata pe rame mai subtiri).

Functie de nivelul de amenintare, va puteti alege diferite tipuri de contacte magentice.

Detectoarele de miscare de tip PIR se instaleaza, in general, la o inaltime cuprisa intre 1.8 – 3m. Atentie, campul lor de actiune –standard – este un triunghi cu varful in detector ( lentila sa focalizeaza radiatia in infrarosu). Unghiul de varf al triunghiului variaza, functie de tipul contructiv , de la 50 º la 80-120°. De altfel, unghiul poate fi modificat prin schimbarea lentilelor Fresnel de focalizare a radiatiei infrarosii din mediu.

Pentru celelalte tipuri de detectoare ( de geam spart, bariere) cititi cu atentie documentatie care le insotesc.

Apropo, nu am vorbit nimic inca despre tipurile de conectare a rezistentelor « end of line » cu sabotaj pe zona, despre programarea sistemului de securitate, a zonelor, despre limbaje de comunicare, despre un calcul energetic, despre atribute de zona, etc, etc, etc… 🙂 🙂 🙂

Daca nu va descurcati, apelati la Microenerg ! E simplu, cu mult mai sigur si de cele mai multe ori mult mai ieftin.

Va vom consilia si ajuta cu multa placere, profesionalism si siguranta celor care fac acest lucru de 18 ani la standarde inalte.